Îmi moare luna în surdină
Și stele ce se sting în gând
Par a fi ochi ageri de felină
Sau vise ce se nasc și pier vibrand!

Eu nu mai pot să plâng, de parcă
Din toată zarea să culeg aș vrea
Picuri de ploaie și de rouă
În ele să înec incet durerea!

Și sper ca soarta vrea să pună
Puțin noroc și-n calea mea
Căci lacrimile ce s-au scurs s-adună
Și în șirag de-argint îmbracă lumea!

Iar în sfârșitul asta care doare
Oricât de greu și de necunoscut
Sau ne-nțeles sau de trufaș îmi pare
Trebuie să-ncerc să caut început!

Dar oare inima să-mi poată
Din locul umed cu cărbunii stinși
Fără chibrit ca să renască
Ca mai apoi să poată și iubi?