Un incendiu fără fum, chipul în flăcări, însă liniștit...

nu un foc obișnuit, ci o flacără albastră ce se mișcă ușor,
fără miros de arsură, cu trosnete ca de surcele
când se aprind pentru a pune samovarul...

o clipă cu marginile cât uimirea, așteptarea dăltuită-n gest,
apoi totul se stinge în aerul curat.

Trăsăturile ieșite din umbră apar acum clare,
nuanțele-nviate strălucesc, revarsă mai departe peste veșminte
lumina ca mirul, liniștea ca o suflare ce vine de Sus.