Să trăiți, Doamne!

Să trăiți, Doamne, sunt singur pe front –
Camaradul de lângă mine e la kilometri distanță –
Mă atacă divizii fără nume și chip– și am doar sufletul bont
Cu care să-ți scriu pe țărână faptele mele de toleranță –

Să trăiți, Doamne, dacă ai ști, dacă ai ști
Că stau pitit în tranșee și citesc despre Tine,
Un singur suflet nu am salvat din prăpădul din fiece zi,
Și nici măcar nu disting inamicul de prieten, și răul, de bine –

Să trăiți, Doamne, sunt concentrat de o viață și nu știu, nu știu,
De ce este atât de important războiul acesta civil
Ce desparte pe front, inamicul de prieten, și mortul, de viu –
De ce tragem cu gloanțe de pâine pentru zâmbetul unui copil -

Iartă-mă, Doamne, demult n-am mai primit o veste adevarată măcar
De la nimeni – ca un ceasornic care știe timpul pe dinafară
Războiul ucide, programează, omite, măsoară
Limbile viilor, cu cârlig de lehamite și răceală -

Să trăiți, Doamne, aduce-Þi-vă aminte că sunt în tranșee,
Învelit în burta mea care îmi roade o bătătură,
Mitraliez dorințe din Raiul zugrăvit dintr-o sinecură,
Și viața mea, uite-o, ca un iepure fuge în linia întâi, după o femeie

Care-i pune inelul ierbii pe gură –

Să trăiți, Doamne, decorați-mă cu ordinul învierii
Clasa țărână