"Même quand il a tort, le poète a raison.”
Edmond Rostand



Se-așează toți boierii cu sfială,
Înghit în sec zicându-și: “ Nu-i a bună… ”
A treia oară în această lună
Vor retrăi-ngroziți lugubra gală.

Norodul ca o mare în furtună
A-ncremenit în clipa cea fatală,
Iar Vodă-Ţepeș cu-o figură pală
Din ochi alege țeapa cea mai bună.

Prin bălți de sânge gloata-o ia la fugă,
În bărbi boierii bâlbâie o rugă,
Doar voievodul și-a păstrat umorul

Și, răsucind privirea ca burghiul,
Le strigă cu un glas ca bisturiul:
“Hei, deșteptarea! ... Cine-i următorul?”