agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-18 | |
Am să-i iubesc pe oameni, Doamne,
chiar de m-ar ridica în vârf de lănci și cu ciocanele năpârci gleznele-mi vor sparge! De nu se vor iubiți, eu tot îi voi iubi iar sufletele lor cărări muiate-n ură, am să le-ndrept spre cer. Și de obrazele-nroșite de ei le voi avea, să nu-mi porți teama când iar le voi întoarce spre dreapta-nvățătură. Apoi, de sufletul ce nume-și poartă țară, am să îl simt uitat pe la răspântii, cu rugăciuni voi domoli prigoana lui. Pământul, unul, singur, poate mă va cunoaște când orb de al tău dor, pe seară mă adâncesc în arătura lui. Iar cerul lui Manole și al Mioriței lângă, mi-l voi culca cu ale Tale Doamne mâini pe creștet în alint de stele. Și-n timpul cel din urmă al păcătosului de mine, să îmi găsești de vrei un alt drept început, căci tare-am obosit de nopți. Ce am făcut? Doar i-am iubit pe oameni blestemele de mult pierdute-s. Văd vise agățate-n loc-n-arinii înfloriți.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate