agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-18 | |
Precum întunericul care își așteaptă lumina,
tot așa îmi cere strada câte o privire și eu aș vrea să-mi văd din față chipul, să nu mai stau cu mâinile lipite, să le deschid încet în răstignire. dacă eu și lumea dimprejurul meu vom rămâne ai lui Dumnezeu, atunci nu va mai fi iluzia când mă uit în oglindă. precum lumea divizibilă și întinsă care îl așteaptă pe om, tot așa la târgul vremii, discret, eu am plecat și am în piept un ban pe care scrie că viață vând și zâmbet vând... când vă apropiați, mă las și întrebat. precum pieptul care își așteaptă medaliile sau glonțul, așa am hotărât eu că trebuie să mă adresez vouă. of, dorul meu, pierdut precum o țară, nimic din tine nu mai e pe lume! pe drumuri albe, moartea trece șchioapă și mii de renunțări ea lasă-n urmă clară. precum anumite cuvinte care vor să ascundă tăcerile din urma altor rostiri, tot așa, în șanțuri și pe margini de drumuri piezișe, toți oamenii se laudă cum visează și doar într-o rostire un univers întreg e somn… e greu cadavrul unui dor, ținut legat de-un timp întâmplător, voi călca vigilent pe urma tihnită a morții. inimile noastre se îngăduie în ideile pe care ni le facem unul despre celălalt. niște cântece de dragoste, cu toate stările lor previzibile, ne-au înconjurat mai mult decât ar fi făcut-o cu aceia care le-au compus, tot așa cum se întâmplă cu faptele noastre, care sunt mai importante pentru ceilalți decât pentru noi. și cuvintele, aceste desprinderi de jos, materiale prelungiri ale sufletului... le avem doar pentru a vorbi despre om și despre Dumnezeu. v-am privit, într-un final, compunându-mi lumina prin care ochii mei puteau să contemple lumea și toată logica viului, ca prefață a ei, ca introducere într-o operă foarte puțin înțeleasă. și nu mă miram de nimic. atât de mulțumit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate