strigoiul acela bătrân
apărea în fiecare seară
în colțul întunecat al camerei
mă înlanțuia cu fumul de țigară
aura sfinților răstigniți în vid

strigoiul acela bătrân
mă dezbrăca dintr-o singură arcuire de sprâncene
buzele vineții îmi sorbeau gustul de fecioară
limba de șarpe îmi răscolea măruntaiele
nările gheenei îmi pustiau trupul
sufletul era foc și pară
în pântecul negru
al fiarei

strigoiul acela bătrân
îmi exorciza dumnezeirea
îmi demoniza copilăria știam
că strigoiul acela bătrân se numea
Edgar idolul meu amantul meu
dincolo de moarte