Zi mohorata. Pluteste in aer
Atata tristete, a nu stiu cui.
Cu fiecare respiratie ma molipsesc
De tristete, de toata tristetea lumii.
Cred ca-i asa mohorat afara
cand prea multi oameni
Plang inauntrul lor.
In zile ca astea chem zanele
Care vin, despletite si desculte,
In vesmintele lor de voaluri lungi,
Si dantele fine,
Vin din cutia argintie de plastic
Sa-mi tina de urat.
Oamenii le spun sunete
Dar eu stiu ca sunt zane
pentru ca le vad dansand gratios
In aerul trist al odaii.
Primele zane imping tristetea
Putin cate putin pe sub faldurile perdelei
Falfaind, alba, tresarind la fiecare adiere,
Ca o mireasa in asteptarea mirelui intarziat.
Apoi celelalte zane imi populeaza odaia
Cu voalurile lor multicolore,
Cu pletele lor mirosind a iasomie si busuioc,
Cu praf de stele, scuturat de pe brate,
In timpul dansului.
O, da! Sunt un om fericit,
Zanele danseaza mereu
Numai pentru oamenii fericiti
Si putin tristi, ca mine, astazi.