agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-02 | |
te caut femeie dincolo de obsesia iubirii chiar dacă
ziua aceasta s-a crăpat la colțuri într-un azur de singurătate tu trebuie să știi cum îmi picură în creștet ecourile toamnei târzii din pântecul ei pe pereți mi se scurg amintirile unui noiembrie născut în plină vară am rostogolit roțile silabelor să te pot găsi printre cuvinte altfel de cum vrei să pari înainte să se facă lumină am așezat poemele tale în tablouri discrete mimând țărmurile mediteranei e toamă târzie undeva o pădure de fagi îmi spunea că te lași uneori pradă viselor sub perna zilelor te ademenea ruginiu chipul hoților de slove să te așeze cuvânt între două coperți cu creștetul în nori și pasul sigur răstigneai în fiecare toamnă frunzele în geamurile casei să fi fost tu femeia pădurilor de pe colinele munților ce-și revărsa iubirea în pletele bărbaților sau poate strigătul neștiutor peste prag ce înmugurea drumuri spre sud ferecat în versuri încă nescrise femeia exaltată în iubiri obsesive se desface din noapte unduioasă senină ca un cireșar nu nu ești tu femeia aceea chipul tău cuminte se ascunde în propria-ți umbră sub cerul cald de vară ești poate femeia pictată în falduri de primadonă unde soarele își culca obrazul desenându-ți sub pleoape valurile sparte cineva îmi spunea să te caut în mirosul de iarbă acolo îmbeți vraja ispitelor tu mi-ai spus întinde mâna și am întins mâna să-ți cutreier gândul sub rădăcini de cântec îmi spuneai sunt o femeie lunatică cu fruntea de var cu crivățul pe pleoape sau poate o stâncă roșie arsă de soare ce ademenește cu săruturi cocorii spre înalturi te cunosc femeie peste mijlocul tău și-au prins pescărușii aripile mimându-ți șoldurile ca într-un dans ești prinsă definitiv în valurile toamnei înfășurată în mătăsuri viclene zburdalnici te sărută fiorii unui alt anotimp plutesc în aer arome de toamnă târzie un pas și cu altul fac două zile de viață într-una te cunosc femeie cum nici nu-și închipuie luna zâmbești la fereastră vineri mama își dormea somn întreg între perne răspundea la întrebări lăsând durerea să-i decupeze în trup fluturi de purpură eu scânceam mi-era foame de carnea tuturor cuvintelor ce ma răsturnaseră în lume
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate