În dimineața asta,
am uitat sfârșitul visului.
M-am întors in cealaltă parte a pielii
și el s-a dus învârtit,
direct în ochiul zilei.

Mă ridic mahmur din propria transpirație
cu gust de rădăcini târzii.

Dau să-l prind în pumnii de cretă,
dar el își înegrește căderea
în cealaltă față a zilei.
Oftez.
Eu însumi alunec lent,
pe fruntea plină de sudoare
a unui vis alb.