agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-11-07 | | Pe malu celălalt după ce ai trecut / în stânga Gârla, cât te țin în lumină ochii se-ntinde Lunca Raiului, de cum sui malu, imediat ce-ți înalți de sub vad capu zărești o stână înțărcuită cu cruci legate cu sârmă; pe Taica Dumnezeu chemând la ușă, din când în când au putut să i se mai adune în turmă, oile, mânate cu blândețe de la urmă de Fiiciorul Său; pe Maica Bună cum stăruiește lângă pirostrii să plămădească pentru cină o mămăligă și, precum se țiu scaii,trei îngeri ciobănești, jândind la blidurile burdușite cu lapte, brânză și smântână, pe malu celălalt sporit mai mult de maldări de gunoaie din când în când, prin zațul putred, vara, când se încinge raza morfolită după ploaie, pe ici, pe colea, dacă scărmonești c-un bețigaș atent, poate - și cu picioru cu grijă dacă dai - găsești înciorchinate cuibuțuri de ciuperci, ce-s singurele roduri din țărâna aceasta neotrăvitoare în dreapta se năzar din ce în ce mai neîncăpătoare sălajurile Iadului, pe lângă care hăiți de lupi trebăluiesc fără vreun spor. dacă nu-și pot de vie mânca spurcată carnea stârvurilor lor știind de puntea care leagă peste apă un mal de altu că-i dărăpănată, pe care se încumetă - s-o-ncalce numai când primăvara Gârla e umflată, mănat de Tată-Său la lupi cu treabă, Copilul Ciobănaș o-apucă pe de-a dreptul peste apa dezghețată să-ntâmpine degrabă dintr-acel nărod cu firea sa rătăcitor vreun lup întors la dreapta oilor corvoadă de-abia-n amurg zgonit și-n hohote jelind de greul crucii pe care-i pironise trupul plăpânzit, însângerând din fiecare stropuleț clătit în lacrime oglinda Gârliicea sarata, trecu pe malu celălălt, napoi la Stână, lăsându-se în poala Maicii Sale Frânt Oameni de câmp scormoneau de zor prin tărâna încă înțelenită în sloiuri de cum mijea a primăvară până când se lasa târziu târziu toamna-mbrumată de dimineata ades până se îndura somnul și osteneala să-i mai domoleasca se canuneau cu mic cu mare sa-si implineasca din timp agoniseala vremurilor pacatoase mureau pe ei dar nu se-ncumetau să-și păsuiască măcar pe la răspântii căznirile-numai mălaiul de-o fi ca să le iasă; din iarnă, alt chip... ...numai așa de când se știu se-ncredințaseră că vor putea răzbi că n-or să piară șubreziți de foame rânceziți prin scorburi de troiene sub cerul înserării viscolit, lăsandu-si slobozi câinii pâna în zori, ca singuri sa se hărănească se-nghesuiau, prin fumul vetrei răsucit în horn, cu toții într-un bordei dar mai degrabă de a ațipi dădeau din suflet seama prin rugăciuni lui Dumnezeu pentru bucatele și vreascurile mistuite, apoi lungindu-se care pe unde încapuseră în strâmta tuturor odaie fără să uite,însă semnul Crucii din tălpi până în creștet și peste umeri să îl pomenească chiar dacă, înfiripându-se cu iarna -n toată casa în așternuturile încalzite făcând risipă, moliile vremilor se-ndestulau cu fiecare grăunțel poftit din toată agoniseala lor trudită an de-a an. Apocrifie lăsați bisericile noaptea deschise, de se vor trezi în noi însângerați ochii păcatului să avem unde ne ruga în liniște - - nu putem ști niciodată când îi va veni fiecăruia rândul remușcărilor disperate sfărâmați lacătele care ferecă noaptea bisericile - - cei mai mulți dintre cei răi nu se vor putea mântui decât după miezul nopților, fără spovedania de-dinaintea vreunui preot fără vuiet de clopote fără imnuri îngerice; poate numai cocoșii vor trâmbița răgușit ispașirea inimilor lor înfierate aruncați la gunoi din biserici podoabele de care duhnesc până și altarele iar teama câ cei sărmani le vor prăda atunci o să dispară lasati Biserica noaptea deschisa si goala ca sa se intoarca in Ea cei rataciti prin bezna sa afle lumina. Smochinul Blestemat pune-te in scoarta copacului si-i fi coroana impodobita cu daruri nestemate, fi ramurile lui aplecate spre Pamant, daruind tuturora vrednicia sevelor tale ... dar tu, de-ai fi in scoarta acelui copac roditor, sigur ti-ai manca pana si frunzele spre a-ti hrani radacinile; ti-ai inalta crengile pana la nori, sa nu se atinga nici pasarile cerului de fructul tau! Ademenire mă-nvart în jurul iadului precum fluturii noatea în jurul focului Luciferire intregul iad s-a aprins in sufletul meu, arde-n launtrul sau Dumnezeu, o lacrima, numai, ar putea stinge acest rug blestemat, insa vapaia intregului iad, n-ar putea reaprinde iubirea in inima mea. Foc ispășitor pe campuri veșnic verzi, pe drumuri prăfuite mă-ntorc pe dara Liniștii de fiecare dată același într-același loc. culeg din zbor crescute printre raze perechile de aripi rătăcite-n somn și le-mpănez în vise. din ochi în ochi nu dau o raită cerului, lăsand în urmă tot. ‘nspre zori de-abia m-așter pe malu- -nsingurat al unei ape să-mi curățesc cu stropi de lacrimi rănile-ncleite-n sange și sangele-l clătesc de răni ‘ntr-același foc. “Gorasu mamii” eram fiul tau, mama, demult si-n fiecare dimineata tu il rugai pe ingerul casei sa ma pazeasca de furiile ceresti si de toti cainii slobozi din lumea asta. pe pamantul proaspat, descult, alergam fluierand, prafuind ulitele satului nostru, cainii slobozi ma ocoleau, cand le ieseam in drum si ma intorceam nevatamat, mereu, la tine, acasa. Nu-mi găsesc larg nu mai vreau diminețile să mă trezesc întenmnițat sub moluz, în burta acestei Fiare numită politicos oraș țăranul din mine, mă cheamă prin vene să hoinărim desculți pe izlaz. nu-mi găsesc larg printre oamenii aceștia crescuți în vitrine- -rad de mine cand mă văd alergand desculț pe asfalt. ,, ce-ar fi, mamă, să-ncerci să te liniștești tu, nu mai pune la inimă, că nu-i bine, nu-i bine atata necaz’’ Pastere Prin crapaturi de zid, privind in miez de zi lumina – Frumoasa-Ti este, imi spun mereu, Gradina. sub Cerul, fluturand in inaltimi, fara pilastrii, De ce-am uitat sa ung in noaptea aceea cu sange pragul casei? Pustiu in suflet, precum Luna de viata, Ma paste acelasi dor de moarte - -n fiecare dimineata. Revers voi ati iscat iadul, eu doar il traiesc, caznindu-ma, nevrednic macar aici, in dreptul meu sa-l sting chiar si cu lacrimile inutile ale acestui vers. Mantuire deliberata daca am fi macar in vis precum ne-ar fi fi fost viata nestiind ca si moartea exista, singuri si lucizi ne-am varsa vipera incolacita in jurul inimii prin vene; ne-am spala de pacat sangele chiar in propria-i voma. Inalucire sub talpile reci se-nmoaie Pamantul fierbinte sufletul, aburind prin retina se revarasa, baltit in suvoaie de lacrimi si se face apoi intuneric, din Cer pana in oazele cele mai ferite ale inimii. Frati de cruce sa ispravim cu vietile noastre prietene biserica, la temelia careia prin nastere i-am fost ziditi, sa-ngenuchiem, rugandu-ne- -n launtrul ei zadarnici apoi sa murim precum ne-a fost binecuvantata fiecaruia Crucea. La poalele Golgotei m-astern pe cruce singur istovit de drumul necredintei, indurerat de sensul Golgotei ce ne abate tot mai mult din Calea Mantuirii, m-am rastignit de-atatea ori, batandu-mi singur cuie in sange, muindu-mi, insetat de suferinta, buzele in ranile baltite la capatul Calvarului vieti-mi, mahnit imi voi infige crucea la poalele Golgotei sa-mi rabd cu neputinta durerile desarte din suflet sa-mi plang fara speranta destinu-mi neimplinit. Purgatorii din murdaria duhului acestei large lumi scarbit extrag, precum margaritare din gura porcilor, poeme. Tumoare albă e o boală a creierului, de care suferă inima. e o boală a inimii, de care suferă sângele. e o boală a sângelui, de care suferă trupul. e o boală a trupului, de care suferă sufletul. sufletul e o boală a creierului. Semăn cu sufletul meu semăn cu timpul , mai mult căznindu-se să se infiripe în măduva crucilor înălțate peste mormintele calde încă, cu miliarde de clipele murite, trăite sub formă informă de om semăn cu fiul meu, care, poate, nu se va naște niciodată, cu rănile din sângele strămoșilor mei – pesemne nici acum, în inima mea, nu-și vor găsi limpezimea albastră – semăn și cu... ... he,he,he Dumnezeu, dacă m-aș lua după vorbele altora, mai evrei semăn, semăn mereu cu sufletul meu. Tristețe fără leac nu era doar... ... mai era și altceva, nu știu ce? oricum... ... nu contează. inima lui îl mințea, creierul lui îl mințea, ochii lumii, dar el, el nu s-a trezit încă – doarme și visează ceea ce n-ar fi trebuit să i se întâmple. o!, nu! Nu!, vă înșelați! nu era el cel pe care l-ați zărit umblând buimac pe străzi ca un fluture de noapte în zori; era doar umbra lui - câte o dată, sărmanei, i se urăște să-i zacă alături și-atunci o ia razna, de una singură, pe de-a dreptul, printre blocuri și iese pe străzi să vă mai vadă. pentru că lui îi e silă de voi. Ași putea Ași putea despre moarte vorbi o viață întreagă, la capătul căreia n-ași isprăvi acest subiect în van, aș putea muri, chiar, câteva luni, câteva zile, câteva ore măcar, să vă înveselesc, mai ales pe cei cărora acest subiect le face greață, aș putea ucide, poate, pe unul dintre voi, ca să se adeverească gândurile mele în fapte; ce ziceți? mă... ... credeți sau nu mă... ... măcar acum, în al doiș’pelea ceas, când sunt în joc viețile voastre multpreanevinovate. Un dinozaur mic și verde și singur monstrul s-a ivit din ou chiar în mijlocul străzilor și e timid ca un înger, vrea să facă un pas, dar încă nu știe că știe să meargă, să se înalțe ar vrea, dar nici să zboare nu știe că ar putea monstrul e orb și nu-și poate vedea însângerată privirea, e mut și nu-și poate urla iadul din inimă, monstrul e surd și nu poate asculta rânjetul fiarei, ascunsă în inima sa e un monstru mic și verde și singur, prea singur ca lumea să-l poată surprindă în ea. Dimineața dimineața, de fiecare dată, parcă vin de la altă înmormântare, și respirarea mea are ceva, așa, ca un miros de hoit, apoi... ... renasc în asfințit, din ploaia de seară, ca o ciupercă... ... selenară. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate