Cumplita Împărtășanie

Și-n cuminecatură, Te-ai dat pentru mâncare –
Să fie foamea noastră, atât, atât de mare,
Încât petrol și apă, să risipim în pâine,
S-avem împărtășanie Lumina cea de mâine?

Și dinți avem, și gură, stomac și intestine,
Dacă avem prea plinul în burtă, ne e bine,
Și nervii de-s în pace, și nu ne dor, e semn
Că poți să gemi în pace pe crucea Ta, de lemn!

Au unde ne sunt boii ce-ntorc cuminți în brazdă
Împărtășania care, pe lume, nu-i risipă?
Am mârșăvit o taină, cu omeneasca caznă
De a trăi mai bine, dar nu mai drept, o clipă!

Măcar o clipă dacă cu postul ne-am încinge,
Am desluși din Tine, măcar, o frimitură:
Creației i-am intoarce ofranda în meninge,
Și Domnului-n-altare, bucatele în gură –

Și postul nostru fie eternitatea toată,
Și euharistia – firimituri la câini,
La noi, sânge și trupul ce ne-au ținut odată
Loc de petrol și apă, și sfinte vin si pâini!