Mai lasă din crepuscul să plouă cu rugină,

să cuibărească-n palmă prea greaua cruce-a vieții,

mai lasă heruvimii să zboare-n plastilină,

să cadă în caverne, unde-au murit asceții.

Mai lasă săbii-aripi să spintece lumină,

nechezul galben-vânăt, apocaliptic cântec,

mai lasă ierburi rele să plămădească-n pântec,

scâncetul lunii sterpe, urlet de lună plină.

Mai lasă-a patra parte de foamete sangvină,

măsura: grâu și aur, la poartă o jivină,

mai lasă pe jertfelnic un miel abominabil,

șapte peceți pe suflet, blestem inevitabil.

Mai lasă-mi ziua șapte