azi am văzut în metrou o femeie
tare frumoasă
ședeam față în față și privirile noastre
se întâlneau ca din întâmplare
afară plouase și ea nu avea umbrelă
îi vedeam parcă piciorul elegant
plutind pe trotuarul ud
din fusta ei mai ieșeau aburi
mă întrebam dacă are șosetele acelea de bumbac
în geanta ei destul de neîncăpătoare
mă plimbam cu ochii peste buzele ei senzuale
de zeiță orientală si mă gândeam
ce alunecos trebuie să-i fie cerul gurii
și parcă o auzeam șoptindu-mi
nu-ți face iluzii sunt plină sunt plină
am coborât la stația mea în ultima clipă
și-am urcat scările două câte două
afară pe cerul prusian
zburau peștii lăsând peste oras
miros de alge
ce femeie frumoasă doamna din metrou....