E greu sa vezi pe altii uitandu-se la tine
Ca si la o jivina ori ca la un tampit ,
E greu sa vezi cum viata ti-e sfartecata-n vine
De zeci de ochi tiranici privind la ce-ai dorit ,
E greu sa stii ca-n pripa oricare-ti gand sau fapta
Pus este in balanta , faramitat , strivit
Si tot ce pentru tine e ideal sau vraja
De semeni-ti prea vrednici e vesnic murdarit .

De ce avem nevoie de forme , legi , clisee ,
Care sa iti impuna trairea ta pe glob ,
De ce daca in eu-ti visezi o lume buna
Esti vesnic dat de-o parte , trimis la balamuc ,
Esti oare obligat sa-ti pierzi si poezia
Sa nu mai fi romantic , sa nu mai poti iubi ,
Sa nu te infioare o floare , poezia ,
Sa fii ca o statuie ori ca un lest stupid .
E oare datul nostru sa tot traim in cifre
Si tot ce este-n lume sa aiba vesnic cost ,
E oare imposibil sa rupi , sa faci farame
Tot ceea ce iti pare ca-i lege , ca-i anost .

Vorbesc in van caci viata alearga inainte
Si oricat de pornit sau cat de mult ai vrea
In spate cu durere vei auzi pagane
Soptindu-se in ceata : " Ferice-i viata sa
Si visul lui de aur , chiar dulcea sa minune
E transformat pe veci de nebunia sa " .