te chem femeie
tu mai adevărată decât femeia
mai frumoasă decât toate oglinzile palatelor medievale
mai sfântă decât toate icoanele bizantine
te chem femeie
din colțul umbrei tale cum un fluture din
omizi născătoare
nu pricepi ? te strig te țip
te urlu ca un lup hămesit alergând în prelungirea
unui fir de lună
mai albă decât ziua
am nevoie de tine cum coaja copacilor
de îmbrățișarea șerpilor umezi
mai pură decât vocalele
mă rog de tine ca un trup imperfect de
perfect
ca un cerc de rotund
te urlu cu
chemarea spartă între dinți
spartă în diftongi
ascendenți

apără-mă naște-mă