agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-01 | |
Se dedică domnișoarei Bianca Georgiana Radu
Într-o zi, Furnica-Mamă, după ce sfîrși la clacă, nuntă mare fetei sale, Furnicuța, vru să-i facă. Și-nvîrtindu-se surata înainte și-napoi, răspîndi plăcuta veste în întregul mușuroi. Chiar se lăudă la toți, sumețindu-și neagra ie: -Nuntă ca a fetei mele, niciodată n-o să fie! Trebuia însă grăbită, -nu degeaba, ci cu rost- căci peste o săptămînă începea Marele Post. Adună Furnica noastră pentru zece nunți bucate și butoaie mari cu vinuri să te-ndopi pe săturate. Dar cînd toate fură gata pregătite să înceapă, și-aminti că n-are cine să le cînte la agapă. Oricît s-au gîndit nuntașii, de la mici pînă la mari, nimeni nu mai pomenise nuntă fără lăutari. Și cum neamului lor, Domnul nu le-a dat glas minunat Furnica, ne-avînd ce face, pe Greier l-a căutat. L-a găsit în ușa casei, ocupat c-un scîrțîit. Aștepta cu scripca-n mînă parcă ar fi bănuit. -Vino, rogu-te de-mi cîntă, zise ea, că-ți dau de toate; nu mă lăsa de rușine la neamuri și la surate. El, privind-o peste umăr, Îi răspunse cam pripit: -Þi-aș cînta, vecină, gratis, dar acuma sînt tocmit. Îi mai spuse că nu vrea datornic să îi rămînă pentru bunătatea ei, -Vino peste-o săptămînă și-o să-ți cînt de n-ai să te odihnești nici o clipită, mai amînă și tu nunta că doar nu e... necinstită. -Eu aș amîna-o, frate, ca să îți dau ascultare, însă nu e cu putință că intrăm în Postul Mare. Și cum știi și tu prea bine, după al Domnului plac, în această perioadă cununii nu se mai fac. -Apoi, ce să zic, vecină?... Greierele se căina. Și luîndu-și scripca-n spate a plecat în treaba sa. Nu era chemat, firește, ca să cînte nicăieri, dar de-un lucru-și amintise, stînd pe prispă, tocmai ieri: Că odată, mai demult, prefăcuta de Furnică nu i-a dat cu împrumut o grăunță cît de mică...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate