agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ jurnal de ziua mondială a scriitorilor ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-05 | |
Visez la un ochi de apă,
în care să-mi pot vedea măcar chipul. De la eros-ul meu, sunt fără pretenții! Nici el de la mine, nici eu de la alții! În orice oglindă, de apă, cu ramă, nu-mi caut privirea, doar caut o flamă. Îmi caut rațiunea, de-a fi, de a plânge aprind lumânarea, nu arde - se stinge! Mă rog la o cruce, căzută-ntr-o rână, la mine - chatarsis, nu plouă - ci tună! Fecioare timide, se-aruncă-n morminte, invocă lumina, ce orbul n-o simte! Blestemul rămâne, oglinda se sfarmă, Și văduva neagră ieșită din larvă, se-oprise pe mâna, întinsă să vadă, lumina din umbră și ochiul să-i spargă. Sătul de-ntuneric, sleit de putere de orbul nu plânge, nici moartea nu-l vede.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate