în trandafiri eu văd cum putrezește primăvara

întinde mâna
roagă-te
primește – sau nu
îți amintești vasile chiar tu
îmi spuneai că ți-s picioarele verzi sub zăpadă

îți sângerau gleznele când povesteai
secundele dădeau chiot că ai murit
lăsați-l să se odihnească
de ce l-ați dezvelit
se îngrijea de somnul meu o amintire

avea capul dintr-un bulgăre uriaș
o credeam rostogolită de pe cel mai înalt munte
se topea aici printre lucruri mărunte
și nimeni nu putea face nimic

auzi: prăbușirile dumitale
nu au surpat cumva gardul cimitirului
și au culcat vreo câteva cruci
nu prea tare
așa – cât să se vadă pământul pustiu

de mi-a răspuns nici nu mai știu
nici nu mai scriu
în mine viul călimării seacă