Gondolfo cu rima stai
Cam prost trebuie să-ți eliberezi
Mîna de carne și struguri,
Începi să te scufunzi ca Arhimede

În propria apă de nepătruns
Ce izvorăște acum întîia oară
Ne sperii Gondolfo !
Din fundu-ți păros și neizolat
Și plutești pe luntrea lui Caron.

În sferele înalte cu ochiul
Sticlos ai ajuns, Gondolfo, cu urechea
stai cam prost și nu vezi că
toată lumea în stînga și-n dreapta
aleargă după zilnice veșnice poveri.

Te-ai încununat cu lauri de
Magna cum suma și alte
asemenea laude, să-ti fie rușine, Gondolfo
Prin biblioteci cu șoareci perverși
Ce mușcă doar din chenare.

Și ai ajuns mare, Gondolfo, cu stimă
îți scriau tovarăși de pretutindeni
și chiar din țară.

Ideile tale, azi, le știu toți copiii
Ce lucru mare, Gondolfo
Acum ești bătrîn

Aruncă din mîini tot ce-ai atins
Deșartă din ochi tot ce vezi
Gîndește în sens invers ca să
Pierzi orice noțiune străină.

Gondolfi, tu ești bolnav
Ai boala lui Arhimede
A lui Parkinson și alte boli
Ești senil ca un dobitoc
Nu ți-a mai rămas nici un gînd
Le-ai vîndut pe toate !

Ce pot să-ți fac ?!
Te repartizez la Salonul 4.