agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-12-12 | |
22.07.2004,Impact
Știință Încă n-am învățat să trec nepăsătoare pe lângă sufletul ce moare, pe lângă muta disperare a celor ce încearcă - a fi, deseori fără a reuși din neștiința de-a trăi! Și a trăi e o știință ce nu încape în programe. De-aceea oameni mor de foame, sau caută prin tomberoane. Nu știu a folosi credința, Nu știu ce-nseamnă biruința! Dumnezeu ne-a dat puterea! Cere și ți se va da, bate și ți se deschide, crede și nu cerceta! Dar El ne-a cerut: iubirea de aproape n-o uita! Iubire din iubire, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Simțire! 22.07.2004-Impact La mormântul mamei Îmi arde sufletul plângând! Tu, nu mai ești pe-acest pământ. Te-ai dus în lumea cea de vis, și sper s-ajungi în Paradis! Pe pământul acesta-s și bune și rele, și lumină, dar și întuneric, și stele. O stea tu ai fost, luminând generații de stele copii ce-au ajuns constelații! De la tine-au luat câte-o rază, o sclipire, iar cu ea se îndreaptă către nemurire. Și o raza de stea, ce ne va lumina De-a pururi, se află în inima mea! Târgoviște,27.06.2004, Impact. La moartea mamei Mă doare sufletul de dor, iar tu te stingi încetișor. Mă rog la bunul Dumnezeu să-ți ușureze chinul greu! Năpraznic ne-a lovit năpasta și vei pleca din lumea asta. Mulți ani ne-am sprijinit la greu, umăr la umăr, tu și eu! În chinuri groazice te duci, și, nu mai știu de mai apuci ziua de mâine! Iară din trupul chinuit sufletul zboară-n infinit ! Vei trece porți și praguri-nalte și de odihnă tot n-ai parte! Te ierte bunul Dumnezeu, îndure-se de chinul tău! Fără a ști, trăim în lumi paralele, viața-i făcută din bune și rele. Clipă de clipă, ceas după ceas, te-apropie repede de ultimul pas! Ai răsuflat încet, profund, apoi te-ai dus! Dup-o viață de luptă, ai ajuns la apus! Un apus chinuit, după un trai greu, muncit, dar prin noi, printre noi tu trăiești, n-ai murit! Mamei mele, prof. Anica Năduh Târgoviște, 19-23.06.2004 Impact.7-14.07 Î
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate