la cincizecișiopt de ani simt că-i aproape
paloarea ceții prevestind sfârșitul
urmând acel nimic vârând cuțitul
în râsul broaștei ce-a sărit hârtoape
scapăr pe steaua indigo chibritul
și-aș vrea ca cei ce-or sta să mă îngroape
când n-oi mai da nestăvilit din pleoape
să-mi uite urma unde-ncepe mitul
am să compun o arie funebră
pentru cei vii sub ierburi rătăciți
și celor puși pe jar etern cu febră
când nu mai poți dogoarea s-o eviți
în carnea mea și-a lor cu dungi de zebră
se-nfig mirări de aștrii răzvrătiți


8 iulie 2006