Te caut printre oameni..., dar mirare!
Tu, uite, te-ai urcat în Carul Mare
Și mi te plimbi pe ceruri printre aștrii
Făcându-mi norii simpli și albaștrii

Ca niște jucării de puf și pluș,
Apoi îmi strigi ușor „Acuș, acuș!”,
Dar până să apuc să spun ceva
Ai și păsit sprințară pe o stea

Râzând ca un copil de pozna lui...
Îmi place să te văd așa, hai-hui,
Plimbându-te cuminte-n jos și-n sus
Din răsărit de suflet în apus,

Mai dând căte ceva, apoi mai luând,
Punându-mi întâmplările la rând...
Da, uite, tac și nu mai spun nimic,
Că tare-ți șade bine-n Carul Mic

Cu ochii surâzând de atâta dor,
Chemând pe Ene întru somn ușor...