stau întins pe scoarța veche cu paseri și flori
la pianina neagră fiica mea cântă o melodie simplă
notele ei curate se învârt în spirală
deasupra capului meu și-mi cad apoi pe frunte
pe ochi pe buze la fiecare atingere
oasele mele înfrunzesc

și ușor mă trezesc într-o
primăvară la început de lume
un animal fantastic cu solzi mari de piatră
suflându-mi în nări un aer mult prea fierbinte