singurătatea îmbrobodise luna
precum sudoarea pe un revolver
omul-grilaj își croia geamul cu lacrimi hexagonale
pe un blănos negru cer
(deși păianjenul de uimire era mut)
rugina ultimei vârste îi dete sfoară-n țară
și se prelinse ca un șezut
de rouă pe comoda pânză ordinară
nu-l plânse nimeni decât geamul
ridicat deodata cu faldurile către lună
schimbă cu aerul si anul
de când e într-o zonă de oraș mai bună