i se demonstrase cu pensula că e o cutie neagră
și dacă pui degetul pe mufa unei răni
sentimentul va ieși ca un cucui noros
sufletul îți e transmis de șobolani răzuită pelagră
din trup in trup c-un soare pâlnie si 2 căni
sunt șchiop de-un alt om, un picior lunetă, sfera e terasă
cu care încerca să măsoare capacitatea unui gând
nu avea borne pentru iubire ci doar dantelă tăind în ființă
se arunca în oglindă ca în hora celorlalte renunțări
un mers ce si-l pierdea mergand
de lesa lui trăgea nimicul si o cocoașă numită timp
ce fusese candva ou înfipt în masă
de-o gondolă navigând lujer pe circuitele integrate
descoperind ce vroia să uite curios
că oceanul are și o ușă pe din dos
pe unde circulă șpăgile valurilor ca obrajii unei Frumuseți ingrate
trase sunt ațele marionetelor tectonice
continente pe ghioci din care gânduri meteore își fac parașute
amerizând in albușuri râncede
scufundându-se și coagulând gălbenușul altei planete
hohotind magmatic
o altă gabie a unui ou ceasul limpede pentru albatroși
coase cerul cu un stol de frânturi
menține silueta de țarc a vântului
la înălțimea flască a unui copac de plecăciuni
ciugulesc din praștia orizontului zeci de cânturi
urzesc in tine și dansezi ca pe tăciuni
cea mai apăsătoare mercuriană
scoate din eprubeta privirii viitoarea atmosferă
o îmbracă dealurile precum sutană
sunt hoiturile lăcuite ale unor nemiri
ca orice deprindere cu viața
e-n două zodii balanța ghiftuită a cuvântului
nu botează valul prin cezariană
pentru că fiecare e un ou spărgându-se de țărm ca o speranță
gherila nisipului in echilibristică pe târcoale morale
ibricul păsării cerne o zăpadă drept chitanță
apoi un telefon brăhnind înainte de a-i năpârli firele
lasă fereastra fără zoom pentru cer si bifează un zbor
cum iubirea viermilor părăsește in fața altarului mirele
categoria muscă versus insipid și inodor omor
macheta îngenuncherilor pe secunde
un papuc, o pungă de auroră-lac, năvodul compromisurilor
o roată cu Horea vulcanizat și temnița ca o răzătoare
pentru norii cartofori la masa deznădejdiilor
oul acest acar
cu boltă pe post de buton la riști și câștigi
apoi trepte coafate într-o sorcovă cu care șterg urmele pașilor
certitudinea se mobilează precum orașele azteci cu jertfe
bocanci, o baltă si soldatul tras în rânduri
înainte de rănile proiectate în autocad
și privită din toate perspectivele sângelui
inima e o cameră de gazare incertă
pentru nenăscuții plozi cu fețe de zar
un drum ca o lampă spre fluturi
o sticlă cu ticuri dublu rafinate si silabe rupeste
atestat de primăvăratec, saltea conjugată cu latifundiare vise
chingile unui sărut ca o încăpătoare frică peste
gardul electric dintre măștile noastre așteaptă dumnezei tulburi
saponificându-mi cadavrul de azi îmi spăl mâinile de mâine
prieteni în care te uiți ca un lift poros
fotografii polenizate de cauțiunea flăcărilor, pierderi de memorie
zidul de vertebre un ted bundy al inspirațiilor, malaxorul chiparos