agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 940 .



Ce mila, mi-e Doamne!
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [adria ]

2002-07-10  |     | 



Am fost fericita toata ziua,
Dis-de-dimineata degeaba,
Asa ma trezisem,
Apoi pe la pranz aveam deja
Cateva motive de fericire.
Dar ceva s-a intamplat, spre seara
Si cum veneam asa, pe drum
Mi s-a facut deodata mila de mine!
Asa de mila incat stateam desupra mea
Si ma priveam cu-atata mila
ca mi s-a sfasaiat inima
Si-am plans! Doamne ce-am mai plans!
Si habar n-am de ce mi-erea mila,
dar asa mi-era!
Mi-am vazut palma numarand
Cei cativa centi peste dolari,
Am vazut figura domnului din fata
Care m-a privit cu mila,
Figura vanzatoare care mi-a ales
Cele mai bune felii de sunca barbierita,
Black Forest Ham.
Apoi am tremurat la casa sa nu-mi ia si taxe
Urasc plastexul lor!
Parca era mai bun al nostru!
Cam tremuram de frica palstexului
Ca nu-mi mai ajungeau banutii.
Nu mi-a luat de data asta, habar n-am de ce!
Dar asta nu m-a facut mai fericita!
Si-am ajuns acasa cu-atata mila,
Ca privind asa, printre lacrimi, gradina
ma gandeam ca omul e mai vitregit
Ca un pom! Ca o pasare, ca o veverita!
Pai una, ca-si doarme o treime din zile,
Ca alta treime munceste pentru bani,
Si ultima treime mai ramane pentru drumuri,
O cumparatura, se mai ingrijeste,
Mai deretica, mai creste un copil,
Mai plateste niste bill-uri,
Si gata ziua! Se pregateste deja, din nou,
De prima treime, lungindu-si trupul istovit
In patul care-i potleste goana.
Cum imi era sa mila de mine,
Si mi se uscasera, nesterse, lacrimile,
M-a bufnit rasul! Eram de-a dreptul patetica!
Ce-mi lipsea, de fapt?
Ce-ar fi trebuit sa se intample
sa n-mi mai fie mila de mine?
Imi lipseai tu!
A-ti fi mila de noi, mila de doi
E de-a dreptul o fericire!
E-al naibii de greu sa-ti fie mila
Doar de tine!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!