Toamna-i așezată,plouă mocănește,
Natura buimacă tremură,lucește,
Ofilite frunze de frig se-înfioară,
Nu-ți vine să dai,nici câinele afară.

În inima tristă, picături se-arată,
Sufletul adună lacrima curată,
Umede explozii mai udă obrazul,
Însă starea vremii nu spală necazul.

Picături de ploaie,trec înspre zăpadă,
Toamna dă în iarnă,fără să prevadă,
Fulgii curg alene,prin aer voioși,
Ochii trecătorilor,devin mai lucioși.