Mi-am adus aminte de trecutul acela
in care-ti impleteai mainile intr-o
Coloana a Infinitului.
La un capat al ei,Orbii,asezati in cerc,
vegheau asupra lumii,
treacandu-si unul altuia o bucata de oglinda
de pe care culegeau vise si sunete.
Bucata de sticla ciobita arata
obiecte zgariate de privirea oamenilor,
iar cuvantul lor magic fura esentele
atator sensibilitati.
La celalalt capat,stateam de vorba
cu ingerii si demonii,
cufundata in Ochiul Dragonului.
Incercam sa gasesc calea spre Centru,
sa ies dintr-o existenta muta si precara,
far-a uita sa fiu Om.