Aburi pe rîu, dimineața.
Eu, hipnotizat, ascult
o melodie mai veche decît gaura șarpelui.
Poate nici nu trăiesc. Viața mea,
asemenea șoimului de pe braț,
tot ciugulește din mine așteptînd
vînătoarea promisă. Cad pene colorate,
corabia s-a scufundat în pămînt,
i-a rămas afară doar vîrful catargului
să atingă steaua - aici și dincolo -
tu plîngi, eu adorm cu capul
pe rădăcina uscată a unui vis.
Mi-e teamă, Doamne,
limpezește-mi ochiul. Fă-mă să înțeleg
că lumea nu se va sfîrși
atîta timp cît din sînul Fecioarei
încă mai picură lapte.