Câteodată sufletul mi-e larg, ca făcut de-o croitoreasă bătrână și chioară.

Atunci când așteptarea îmi curge pe pieptul gol
ca gemul dintr-o plăcintă fierbinte
îmi dau seama că n-am fost făcută pentru asta.
Sărutul bărbatului meu nu frige așa și asta e trist.

Trupul lui e o poezie cu rimă împerecheată
și se poate învăța pe dinafară.
El spune că atunci când facem dragoste
își pierde mințile,
asta înseamnă că mințile lui
sunt acum în mine.
Câte am fără să știu.

De dimineața până seara suport
un destin ce nu-mi aparține,
preferam în loc o soacră
și-un copil obraznic.