timpul în care se-arată mărunțișurile fiecare scoate la poartă pantofi vechi cutii de carton pe care odinioară sisif le arunca în focul altuia

îl întreb cât este ceasul el scoate un chibrit și aprinde cerul nu te văd nu te mai văd mă cuprinde o amețeală tristă dacă nu deranjează aș fuma

ce mai faci silvia caloianu mai stai și tu soro locului nu mai trimite în lume cântece că vin oamenii după ele și după acestea din urmă altă moarte ca un refren


mi-e dor de chișinău de rusoaicele grase cu broboade pe care le-am ajutat în cernăuții lui tărâțeanu era iarna gâște și rațe haine groase și o lungă distanță de străbătut
ele din ucraina înspre moldova eu dinspre mine spre nicăieri la ce bun acest pașaport dacă nu ai voie să lipești între pagini fotografii cu sfinți

aș pleca în lume dar sunt drumurile rele au spus la radio stai mă și tu acasă întorc capul nu e nimeni doar timpul atent pe urmele mele ca nu cumva să mă piardă

la urma urmei cineva trebuie să o facă și pe-asta