Când te-ai ivit in zorii vieții
Și lacrima șoptind sorții tristeții
Din adâncul ântunericului
În bezna neființei
Și-n negura neantului
Ai trezit sufletul fără de nume
Rătăcind printre vânturile gândurilor
Te tot căutam
În fiece clipă te am și te pierd
Te-mbrațișez cu fiece
Mănunchi de stele
Ce-mi zâmbesc din...
Părul tău negru jucăuș
Când âmi zâmbești
Întrgul univers tresaltâ-n...
Ființa mea
Șoptindu-mi ochii tăi negrii visători
Că nu mai crezi ân piedici
Puse de destin
Iubirii sufletelor noastre.