M-am inecat usor, fara zbateri inutile
Valul mi-a curs prin ochi si prin nari
Si s-a spart siderat inauntru-mi
Albindu-mi sangele de spuma.

O vreme-am plutit cu ochii deschisi,
Nu simteam pestii cand rupeau pe furis..
Era toamna tarziu, batea un vant cald
Pe deasupra valurilor
Dar eu eram la adapost
Inchisa etans, in racoarea de jos
Doar pe spate pluteam
Cu ochii pe sus, la apusurile transparente
Ca pete de ulei, latite pe-oglinda
Hulpava si verde
Topite in spume sau incandescente
Patrundeau uneori pana la mine
Colorandu-mi mainile-n cerneala.

*
Hei, marinare, te privesc cum zbori
Pe deasupra apelor
Si despici cerurile mele cu vaslele.
In noaptea furtunii m-am lovit de tine
De pe-o creasta de val
M-ai lasat sa-ti zgarii soldul si coapsa
Glezna ta rece m-a zdrobit de mal…

**
A albit un fir, o ceata
Pe ochiu-ti caprui
Se-nvarte soarele- si gandu-ti
Pleaca hai-hui.
Eu am crescut
Sunt mai grea, mai sarata
Te am mereu mai mult
Un val te va umple de mine odata.

Nu te grabi,
Eu stiu sa te-astept
Zilele-mi trec la fel de incet.
Noaptea ma-nchid
Umbrele-n palcuri
Simt ca ma strang
Tot mai mult inspre-adancuri.
Apa viorie, translucida, de sus
Mi se-aduna in crestet,
Calda, solara
Rar ma mai arde soarele-apus
Fiinta-mi vascoasa
Ma trage in jos
Ca o piatra de moara.

***
M-am rupt de mult
De axa-mi, acum
Traiesc pe la funduri
Si-n val totodata
In mine cresc pestii
Eu hranesc malul
Din coasta-mi bogata.
In spatele-oglinzii
Care separa lumea in doua,
Eu sunt.

Timpul tau a venit
Simte-ma..
Cum ma strecor pe sub puntile unghilor
Asculta-ma..
Cum cresc de la talpile tale
Si pana hat, unde se-neaca zarea
Uite-ma..
Sorbindu-ti firul gandurilor
Mai plina decat viata-ti
Mai adanca decat moartea-ti
Eu, marea.