Să nu uităm condiția de fiară!
Când printre vorbe navigăm timid,
Visând poetic un apus de vară
Și tot sperînd apare înc-un rid.

Prea multe vorbe, gânduri măsluite,
Oprind albina-n zborul spre pistil...
Atâtea nopți de foc sunt siluite
Și mă condamni să fiu mereu copil?

Această clipă-i fără de zăbavă
Și neântoarsă-n veci-de-veci...
SÃ nu fugim! Să ne scăldăm în lavă!
Și dup-aceea cu-amintiri să pleci.

Sa fim un ghem enorm de foc și pară,
Și lupi să fim, în urlet de gerar.
Eu să fiu fier iar tu să fii o fiară,
Să ne-amintim de asta cât de rar

Și clipa ceea-n sipet cu safire
S-o adormim pe veci, sub un cuvânt
Și s-o păstrăm, sfios, în amintire
Ca pe-ntotem născut dintr-un descânt.