Pe perete, un arc și- o săgeată,
Le păstrez ca aducere-aminte
Despre ziua când bunul meu tată
Mi le-a dat că am fost un cuminte.

Ce mirare! ce forță imi dete
Jucăria cu coarda de strună,
Ce atârnă de-atunci în perete
Așezate de mama cea bună.

Mă jucam, azvârlind proiectilul
La o țintă, la pomul din față,
Când de-odată-ntr-o tufă, profilul
Și-l iți un pufos pui de rață.

Am țintit, cu candoare, si struna
Arunca șuierând cint de moarte.
Prabușită, în sânge fu luna,
Cu privirea sticlind spre departe.

Am rămas pironit și din geană
Mi-a zburat toata copilăria..
Din perete, iubita mea mamă
Imi așează cu drag pălăria

Iar tăticul, din rama uscată
Ma privește în ochi, cu mirare,
Și-l aud cuvântându-mi: "măi, tată,
Nu mai ești un copil, ești om mare."