agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-06 | |
starea mea de spirit
când papagalii-mi caută prin viață destăinuindu-se primului venit intrat pe ușă. * ma oftic, dragă frate, că lucrurile sunt cum sunt... neoficial sunt un soldat fară bocanci nu port schimburi roz nici măcar în vis nu scotocesc în viața țapilor ispășitori pentru că nu mă interesează dacă ei se oftică din lipsa de viagra naturală. oficial nu mi-am gasit corespondența poetică nici macăr la ora asta nefireasă. proza poetică nu e poezie ... m-am nascut aproape de teiul lui Eminescu și m-am molipsit, sunt bolnavă. nimic nu-i plăcut-după cum crezi tu. poeta are alte măsuri ale comunicării. speranța mea e să pot închide ușa forjată a poemului, să mă simt în echilibru ascultand Rachmaninov. * starea mea de spirit când tocmai ieri îmi aminteam de tata cel care m-a părăsit definitiv în iarna lui anului 1989, cel care n-a vazut și n-a simțit nimic decât cuțitul ucigător al chirurgului beat, într-o zi de Crăciun starea mea de spirit nu mai contează când mai pot încă să mai ascult ... nu să scotocesc prin cotloanele închipuirii. cum ai fost să-mi fii Aici pe coclaurile Haifei, doar mama e Aici, chiar vis-vis sub o piatră de mamură nefinisată. să-i dăruiesc parfumul crinului de pe mormântul tatalui meu. *** nu vomita în acvariu e plin de ceva nemărginit e singurul loc în care viața vorbește pe tăcute un fel de curcubeu mi se mișcă în fața ochilor planctonul cursiv al speranței. bicepșii încremeniți ai stâncii adăugate. doar tu vrei să-ți faci un testament bizar ... ce afacere te incântă într-atât ca să-ți lași ceva cuiva? nimic eu. erai ce nu-mi ești. *** dacă aș fi scris eu aceste rânduri migăloase simple calde și nu frig și nu albaste și nu închipuitre distructive. ursitoarea vijelioasă. dar nu. *** Spaima de la alarme e ceva nou în Secolul nostru dublat de terorism. Fuga spre locul pe care îl presupui că ești în singuranță. Dar copiii tăi dacă n-au avut timp să ajungă, dar prietenii, dar ... bianca marcovici
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate