lipește-ți obrajii de geamul gutuii
când iarna-i în toi și se apropie plug fără boi
că hăhăiesc pe ulițe copiii câinii nu le poartă pică
mirosul colacului înfrigurat încălzindu-se rumenindu-se
câteva nuci încap într-o traistă a pașilor mărunți de copil
îi râde luna-n obraji iar sania-i fluieră cânt îngânat
doar de vântul tânguit și-afumat de hogeaguri îmblănite de omăt
scânteind a stele aducătoare de noroc
în somnul drumului în-nămețit se aud tălăncile și biciul pocnind a înnoire
minunea omului lăsată de Domnul Dumnezeu atâtora
ce-I știu ori nu existența