IARNA GEROASÃ
„gandurile lor erau aceleasi si le puteau impartasi
de la suflet la suflet,
fara sa aiba nevoie de cuvinte.”
JULES VERDE



Cad fulgi ușor din cer
Si mi se prind in păr
Ca parfumate flori de măr
Si se topesc …și pier!

Se plimbă vântul zăpăcit
Pe strada cea pustie
Și-mi umblă gândul rătăcit
Prin ceața fumurie.

Și ceru-i fumuriu și el
Iar ochii mi-l întreabă
Dacă au norii un țel
În goana lor bolnavă.
Îi adresează întrebări…
Rămân fără răspuns…
Se-nalță strigătele-n zări!
Din cer cade răpus
Un fulg…și încă unul
Mi se oprește-n palmă
Și în curând mi-i brațul
Plin de roua dalbă.
Doar trupul îmi tresare
Căci geru-mi sapă-n oase
Zăpada parcă moare
Sub tălpile trufașe,
Iar liniștea consumă
Încet, foșnet cu foșnet…
Îl macină, l-absoarbe,
Și ni-l strecoară-n suflet.