Consumat de ceață și ploaie,
Julit, cu unghiile frânte, de piatră mă țin,
Cu ochii închiși iluzia soarelui arde,
Ciudat, în mine totu-i senin!
Aburii denși țâșnesc spre înalt
Smulgând din stânca, lăsată în urmă,
Ca din gingii.
O căldare de rocă și iarbă ce fierbe la rece,
Paradis nepopulat,
Din aroma ta păgână nu poți să-ți revi!
Serul tău la teamă și prejudecăți, la ură și
Diferențe mă face imun.
Egoismul s-a amestecat în nepăsare,
Ce dacă nu-i loc de hârtie pentru ce compun!
Acum,
Nici Moise n-ar mai scrie
Ce-mi revelează Dumnezeu
Căutarea e arma pierzaniei...
Voi putrezi impasibil în chilia spiritului meu!

(10-iul-2002)