mi se face tot mai frig,
tot mai frig...
de-atâta frig
inima abia că mai curge,
se-nfioară fiecare celulă,
geana ochilor tremură,
pasul atârnă suspendat între drumuri,
degetele se desprind de cuvinte.
de-atâta frig
sângele se dizolvă
și ninge roșu aprins
zapadă sângerie să ningă...
și e frig, tot mai frig...
Doamne, cum o să pot
păși în secunda
care-o să bată-
când frigul m-a înfrigurat
în stană de gheață
ninsă cu înzăpezitul de sânge?