Cînd privesc la acești fulgi,
La aceste dragi ființe,
Eu le simt chiar lîngă piept
Și mă-ntorc în timpul vieții.

Îmi revine sensul vieții ,
Pentru ce trăim noi toți,
Și-mi apare nostalgia
Către cei ce nu-s cu noi.

Cînd privesc a doua oară,
Mă transform în acel puf,
În iubirea ce ne-aduce
Iarna cu acești mulți fulgi.