Dintotdeauna mi-am imaginat Timpul ca două roți mari
două roți uriașe aș putea spune
atât de mari
încât sunt adăpostite în clădiri separate

Pe una dintre ele scrie ceva
iar pe cealaltă e o altă inscripție
ambele indescifrabile

Dacă mă uit pe fereastră văd cum pescarii își fac de lucru prin port
Dacă nu mă uit pe fereastră nu văd nimic de parcă nimic nu s-ar întâmpla

Dacă te-ai uita și tu pe fereastră
cine știe ce-ai vedea
Poate chiar o întreagă magazie
poate un lup care încearcă să sfâșie o oaie
poate o pasăre care tocmai și-a terminat de construit un cuib
sau poate doar pe mine (metamorfozat în toate acestea)


Dar totuși sloiurile parcă au început a se topi în susul râului.