Caut calea de scăpare,
Sunt cuprins de disperare,
Totul dispare în zare,
Lumea pare-atât de mare,
Mă gândesc fără-ncetare,
Că trebuie să fiu tare,
Chiar de sufletul mă doare,
Că ea inima nu are,
M-a lăsat voit în uitare,
Lacrimi curg, merg pe cărare,
Din munți soarele răsare,
Aduce cu el o boare,
Și îmi spune s-am răbdare,
Să tac, să stau în visare,
Nicicând să nu cer ierate,
Ea nu merită-ndurare,
Gândurile-mi par barbare,
Nu sunt chiar lucruri ilare,
E plecată-n depărtare,
O visez, albastră floare.