De când m-am născut am același vis – noapte de noapte:
Sunt singur într-o barcă fără vâsle pe o apă liniștită, atât de liniștită încât se fac unde în ritmul bătăilor inimii Nu văd malurile (sunt într-un cerc de ceață), ci numai stele: clare, mari, albastre

De fiecare dată durează mai mult Uneori îl visez chiar de mai multe ori pe noapte, și de fiecare dată durează mai mult De când am cunoscut pictorița am început să număr: sunt 19 cercuri mari și 18 sistolice (între ele am timp să mestec un grăunte)
Azinoapte am avut același vis, numai că acum era parcă întors: valurile veneau la mine ca și cum toate clipele petrecute în barcă (toate nopțile pierdute în ea) reveneau

M-am trezit odihnit.