O făptură cu umerii goi

Poemul meu a rănit duminca stearpă de orice drum
Pe care te-aș fi putut găsi, obosit, cu o făptură
Pe dinăuntru având umerii goi, care ținea de cald,
Povară grea pentru moartea, ce uite, dă în muguri

Tu îi spui înger, eu moară de vânt, bate din aripi
În același ritm cu inima ta, ah, de te-aș găsi întreg
Poemul meu a rănit duminica stearpă de orice drum
Pe care ți l-aș fi dat a doua oară, să te mai naști o dată

Nu, nu te rătăci prin mâna mea, știi că nu poți,
De parcă n-ai fi udat cuvintele în plină noapte.