Ma urmaresti acum in vise,
Tu, umbra, in ale
iadului zdrenti prinse.
De tine fug, acuma zbor;
In cer nu ma vor
prinde nici de ei vor.
Dar, din pacate,
Sunt rapus si-odata
pic spre cel apus,
Din infinit ce este
scurs.

Se sfasie acel cosmar.
Nu te-as uita,
De voi putea;
Iar pe tine,
Odioasa, rece ura,
Platonic te-oi pupa...
pe gura.

Dar toate-acelea
Nu vor fi,
Nu vor putea
De eu voi vrea.