doamne câtă tăcere
parcă tot zgomotul din cameră
învelit în plumb curge prin vene
și ajunge la inimă.

vreau să îmi scot hainele
visez că am două brațe drepte
și lacrimi de furie
cad în direcția cerului
obrazul săpat de riduri pare mai bătran.

pe masă un dejun nemâncat de doua zile îmi spune că sunt
flămând
dar mie puțin îmi pasă atunci când sunt singur
căci sufletul e mai gol decât orice în mine
aș vrea să aud măcar un 'salut'

poate atunci aș afla că lumea nu e așa rea
și aș spune că m-am răzgândit
cerului.