rotundă pari femeie când dimineața
soarele cu dinții de cretă te arată ochilor mei
te vad mai curată și mai nouă ca și cum
aș vedea un bol de ceară pe apa care naște
coborând în patul meu de paie
o privire dezvelită ce mă face să chem
din cer îngeri de toate culorile
și să mă îmbrac cu tine să mă încalț cu tine
să mănânc cu tine din fiecare ofrandă
adusă de nuntașii care au sărit orizontul șotronat

nu credeam că voi mai fi în stare
să privesc parcul de copii
că voi număra culorile formelor lăsate pe asfalt
e un nuc acolo în centru pântecului tău
căreia îi sună coaja de singurătate
haide să turnăm la rădăcină
laptele tău pus în bolul cel de ceară
să legăm de el un leagăn
în care să adormim până mâine dimineață

te vad din nou în baia mea
uitându-te în oglindă
cum te miri de semnul de pe frunte
de sub ochi și de pe gât
iți amintești de ziua în care
am adus în casă prima draperie
și acum o cauți să te îmbraci cu ea mireasă

mai lasă-mi câteva minute să îmi tai unghiile astea mari
și pe urma să chemăm din nou nuntașii în patul meu de paie
să pictăm șotronul împreună să mă trezesc rotund
în toate diminețile tale