agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-03 | |
Te-ai dus de lângă noi măicuță dragă
în miezul unei ierni ne-ndurătoare te-ai dus în lumea veșnică si vagă spre care toți ne vom găsi cărare ai zăbovit un veac sub dalbe stele pe-acest pământ rătăcitor prin veacuri și nu te-ai plâns de patimile tele și n-ai cerut lui Dumnezeu nici leacuri tu ne-ai crescut în dragoste și dor în casa strămoșească de sub munte și te-ai trudit pe micul tău ogor să fim mereu în sat copii de frunte în nopțile cu lună visătoare mă-ntorc necontenit la noi acasă să văd cireșii nostrii-n floare și să te văd pe tine mamă bucuroasă în vis alalteri noapte se făcea că mă plimbam sub merii din grădină iar glasul tău blajin departe se pierdea topindu-se în raze de lumină pe ulița copilăriei mele eu alergam se pare după tine iar tu plecai spre zările rebele ascunse după vechile coline la marginea pădurii dinspre munte când eu credeam că te-am ajuns din cale te-ai scufundat în lumile cărunte lăsând în sufletu-mi un dor de jale încremenit de-al spațiului tumult alunecai pe scara temporlă și ajunsei în vremuri de demult când tu erai o tânără fecioară eu mă plimbam pe cărăruia veche ce șerpuia pe Lazul lui Stoian când sub un pom frumos fără pereche cânta din frunză Ghiță-al lu' Trocan purtat de cântul lui fermecător eu mă trezi în fân la Șchiopăilă alăturea de-un tânăr trecător ce semăna cu nenea Manoilă cu-nfrigurare-l-ntrebai de tine cum aș putea să te ajung din cale iar el imi spuse moțăind la mine că ești departe-n lumile astrale dar încotro de duci așa zorit îl ispiti pe straniul trecător și îndreptându-se spre răsărit lăsă în urma sa un palid nor apoi în via noastră de sub Față eu îl zări pe fratele Turicu ținând în mână un mosor cu ață de care tot trăgea mereu bunicu mai jos la noi în drum spre Saramură îl întâlni pe tata flăcăiandru venind cu oile de pe Măgură având în mână un toiag albastru un bună seara lui i-am adresat urmându-mi drumul către miazănoapte dar vai toiagul lui s-a luminat străfulgerându-mă în miez de noapte cuprins de ape m-am trezit din vis în casa noastră de sub curmătură în timp ce tu te duci spre paradis lăsându-ne plângând pe bătătură
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate